Comuna Tohatin este o localitate din suburbia municipiului Chişinău situatăla 7 km Est de oraşul Chişinău în componenţa administrativ teritorială a căreia intră trei sate Tohatin, Cheltuitori şi Buneţi. Istoria provinenţei cărora sunt cercetate şi astăzi.
Satul Tohatin conform unor date istorice datează din 1512-1517, însă alte date indică o provenienţă a satului şi mai veche. Izvoarele istorice sunt foarte contradictorii referitor la primele documente ce atestă existenţa localităţii. Conform Enciclopediei Moldoveneşti, primul document care atestă satul Tohatin datează din 1517, conform altor date 1512 . Dicţionarele Statistice ale Basarabiei îl atestă unele din 1822 altele din 18 iulie 1800.Conform diferitor legende şi opinii despre provinenţa denumirei satului Tohatin sunt multe versiuni una ar fi că provine de la un boier cu același nume de familie, altă versiune ar fi că de la rîul Tohatin care izvorăşte în satul Buriana (Stăuceni) şi se revărsa în rîul Nistru în regiunea localităţii Mălăieşti rîuleţul întretăind actuala localitate (astăzi rîu subteran), alte surse indică că provenienţa denumirii localității revine de la muncitorii care lucrau la manufactura dohotului (Dohotari – Dohatin – Tohatin). Localitatea s-a dezvoltat încet incluzând chiar de la început şi s. Cheltuitori, iar începând cu 1901 şi satul Buneţi. Însă istoria provinenţei sale rămîne şi pînă astăzi o enigmă care necesită a fi soluţionată prin cercetări istorice suplimentare.
Satul Cheltuitori a fost creat în anul 1800 de trei familii de ciobani din suburbia Chişinăului. Două din aceste familii erau a lui Gheorghe şi Ion Cheltuitoru. In 1884-85 satul avea 14 case si 60 locuitori. Chiar de la începuturi se dezvolta în componenţa administrativă a comunei Tohatin. În 1923, în comună a fost deschisă instituţia românească „Casa Noastră” care a împroprietărit cu pămînt cei 131 ţărani. Administraţia sovietică a găsit în comună peste 700 locuitori. După al doilea război mondial au urmat deportările care s-au răsfrînat şi asupra a 20 familii din comună. În 1949 este creată o gospodărie colectivă, transformată apoi în sovhozul fabrica „Valea Trandafirilor” specializat în cultivarea şi prelucrarea plantelor aromatice şi etero-uleioase care în 1997 s-a destrămat.
Satul Buneţi a fost întemeiat în anul 1901 de către cîteva familii de ucraineni şi români strămutaţi în parţile Chişinăului de la Hotin, în conformitate cu politica agrară ţaristă a Rusiei. Satul s-a dezvoltat neuniform. In 1969 satul a avut cei mai mulţi locuitori – 237. Numărul lor s-a micşorat treptat atingînd în 1984 cifra de 83 locuitori. Conform directivei organelor administrative sovietice satul a fost declarat „sat fără perspectivă”. Conform datelor APL Tohatin, la 01.01.2012 localitatea avea înregistrate 54 gospodării in care locuiesc 93 persoane.